Lacul Roşu este unul dintre cele mai frumoase şi monumentale lacuri din Tinutul Secuiesc. În jurul lacului s-au născut mai multe legende. În urma călătoriilor lui Orbán Balázs a scris mai multe legende, dar nu menţionează nici un mit despre Lacul Roşu. Prima dată Urmánczy Nándor scrie despre legenda Lacului Roşu în descrierea unei călătorii, în care descrie povestea unui secui bătrân. Legenda ne povesteste că o frumoasă fată, numită Ferenc Anikó, a fost rapită din târg de un haiduc şi adusă între stâncile Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui. Duhul a ascultat fata şi a ajutat-o să iasă dintre stânci. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bâtă în stânci, care au început să prăbuşească si au îngropat totul din vale închizând şi valea. În cursul anilor au apărut mai multe variante ale legendei. Una dintre legendele populare face legătura între „ucigaş" si ,,roşu", povestindu-ne că la prăbuşirea muntelui respectiv la formarea lacului, a fost înmormântat o turmă de oi cu ciobani si câini, timp îndelungat apa lacului a fost roşie de la sângele lor.
Cu toate că, Lacul Roşu este o formaţie tânără, condiţiile şi timpul de formarea a lacului sunt foarte discutate. În timpul formării zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată. După Herbich F., un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roşu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat şi de cutremurul din ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie şi ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie argumentat de furtuni foarte violente şi ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui " Istoria Borsecului".
Formarea şi alunecarea molozului adunat la poala Muntelui Ucigaş este divizată în trei faze. În prima fază a acestui proces s-a adunat molozul primar (ultima etapă a erei galciale). În faza a doua începe coroziunea molozului deja format, în final umezirea molozului, care a declanşat alunecarea pe straturile lutoase şi a condus la blocarea văii. Și în ziua de azi se poate contura limba de pământ, care a blocat în întregime valea.
Lacul Roşu se situează între Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordică, Munţii Podu Calului din partea sudvestică, Munţii Likas şi Munţii Kis Havas din partea nordvestică, Csiki Bükk din partea nord-estică şi Muntele Ucigaş din partea estică. Lacul este alimentat de 4 pâraie mari şi încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Vereşcheul (Roşul), Licoşul, Suhardul, Oii, Ucigaşul.
Denumirea lacului atât în limba românâ cât si în cea maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoş (Ucigaşul) ori de la pârâul Roşu (Vereşcheu). Astfel în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu. Vechea denumire maghiară pentru lac a fost Veres-tó (Lacul Roşu), sub forma Gyilkos-tó (Lacul Ghilcoş) apare prima dată în descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoş apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lázár.
Sursă: Pál T. - Rab J. - Wild F. - Csíki K. kéziratai.
